Catedrala Sfântul Iosif, în care Papa Francisc celebrează Sfânta Liturghie pe data de 31 mai, adăpostește 11 relicve propuse spre venerarea credincioșilor în diferite sărbători de peste an. Sunt atât relicve legate de Mântuitorul Cristos, cât și relicve ale unor sfinți cunoscuți și sfinți și fericiți români.
1. Un fragment din Crucea Mântuitorului
Conform unor tradiții vechi, Crucea răstignirii a fost descoperită în anul 326 la Ierusalim de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin, și a fost depusă în Bazilica Sfânta Cruce, construită la cererea sfintei împărătese.
2. Un fragment dintr-un spin din coroana Mântuitorului
Acesta i-a fost dăruit Fericitului Vladimir Ghika de către Arhiepiscopul de Paris. Prin intermediul acestei relicve au avut loc mai multe vindecări miraculoase. Monseniorul Ghika a purtat tot timpul cu el această relicvă, bine ascunsă în buzunarele reverendei. Chiar și în închisoare a reușit, pentru o perioadă de timp, să o țină ascunsă de gardieni. Confiscată în cele din urmă, după moartea Monseniorului Ghika, relicva a ajuns în mâinile mai multor credincioși sau preoți. În anul 1993, Pr. Horia Cosmovici i-a înmânat relicva Arhiepiscopului de București, Ioan Robu.
3. O relicvă a Sfântului Anton de Padova
Cinstit de credincioși ca „Sfântul minunilor”. Sfântul Anton s-a născut la Lisabona (Portugalia) în anul 1195. Încă din tinerețe, și-a însușit o mare cultură filosofică și teologică. A reușit să cunoască atât de bine Sfânta Scriptură, încât Papa Grigore al IX-lea l-a numit „Chivotul Testamentului”. Impresionat de martiriul primilor frați franciscani, a intrat în Ordinul nou înființat de Sfântul Francisc. S-a remarcat în timpul vieții prin predicile sale, dar și prin multele minuni săvârșite prin mijlocirea sa.
4. O relicvă a Sfintei Tereza a Pruncului Isus
Tereza Martin s-a născut la Alençon (Franța) în anul 1873 într-o familie evlavioasă, fiind cea mai mică din cei nouă copii. După ce a rămas orfană de mamă la vârsta de cinci ani, Tereza s-a mutat împreună cu tatăl și surorile sale la Lisieux. Două dintre surorile sale au intrat în mănăstirea carmelitană din localitate, iar Tereza s-a simțit chemată și ea să le urmeze. În ciuda vârstei fragede, după multe sacrificii și rugăciuni, Tereza a fost primită în Carmelul din Lisieux. În mănăstire nu a fost scutită de suferințe și umiliri dureroase, dar în viața de zi cu zi a înțeles că iubirea este vocația la care a fost chemată: „Vreau să cresc mică; în inima Bisericii vreau să fiu iubirea”. La vârsta de doar 24 de ani a murit de tuberculoză, lăsând ca moștenire spirituală însemnările care se vor numi mai târziu „Istoria unui suflet”.
5. O relicvă a Fericitului Ieremia Valahul
Ioan Stoica s-a născut în 1556 într-un cătun din Moldova. Încă din copilărie, mama sa i-a vorbit despre frumusețea vieții creștine și despre o țară unde se află creștini buni și unde locuiește Papa, Vicarul lui Cristos. La 18 ani a plecat spre Italia și a intrat în conventul Fraților Capucini din Napoli, primind numele de Ieremia. Timp de 40 de ani s-a îngrijit cu blândețe și dăruire de bolnavii din Napoli. A fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea la 30 octombrie 1983, fiind primul român ridicat la cinstea altarelor.
6. O relicvă a Sfântului Pius din Pietrelcina (Padre Pio)
Francesco Forgione s-a născut în anul 1887 la Pietrelcina. La vârsta de 16 ani a devenit franciscan capucin și și-a luat numele de Pius. În anul 1910 a fost sfințit preot, îndeplinindu-și din acel moment slujirea sacerdotală cu cea mai mare dăruire. A fost repartizat la mănăstirea din San Giovanni Rotondo unde, în 1918, a primit stigmatele Mântuitorului. A fost un veritabil slujitor al confesionalului, petrecând mult timp pentru a-i spovedi pe pelerinii veniți la mănăstire. A murit în 1968, la vârsta de 81 de ani, și a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea, în anul 2002.
7. O relicvă a Sfintei Rita din Cascia
Numită „Sfânta cazurilor imposibile”, în tinerețe, Rita a fost logodită cu un om brutal şi violent, care, convertit de ea, a ajuns apoi să fie ucis dintr-o răzbunare. Cei doi fii au jurat să-l răzbune, iar Rita, nereuşind să-i liniştească, l-a rugat pe Dumnezeu să-i facă mai degrabă să moară decât să comită acest păcat. Când dorinţa ei s-a împlinit, Rita s-a retras în Mănăstirea augustinienelor Sfânta Maria Magdalena. Aici a trăit o viaţă sfântă în care a pus pe primul loc pătimirea lui Cristos. Într-un extaz, ea a primit un stigmat pe frunte care i-a rămas până la moarte. Viaţa ei de soţie şi mamă creştină, care a cunoscut durerea şi necazurile umane, este şi astăzi un exemplu.
8. O relicvă a Sfintei Faustina Kowalska
Elena Kowalska s-a născut în anul 1905 în Polonia. La 20 de ani a devenit călugăriță în Congregația Surorilor Fecioarei Îndurării, luându-și numele de Maria Faustina. A avut o devoțiune puternică față de Sfânta Euharistie și Spovadă. A început să aibă viziuni, să primească revelaţii şi să experimenteze stigmate ascunse. Aceste experienţe mistice şi le-a notat într-un jurnal publicat după moartea sa. Datorită Sfintei Faustina, cultul Îndurării Divine s-a răspândit în întreaga Biserică. A fost canonizată în anul 2000 de Papa Ioan Paul al II-lea.
9. Relicve ale Sfinților Epictet și Astion
Sfântul Epictet a fost un preot originar din Orient, cunoscut pentru nenumărate minuni care se săvârșeau prin mijlocirea lui. Astion, nepot al unui senator roman, s-a convertit la creștinism în urma întâlnirii cu preotul Epictet și împreună cu acesta s-a stabilit în cetatea Halmyris, de pe malul Dunării. La porunca unui comandant roman, cei doi au fost arestați, din cauză că i-au făcut pe mulți să renunțe la cinstirea zeilor. După multe torturi, Sfinții Epictet și Astion au fost decapitați pe 8 iulie 290, în timpul persecuției împăratului Dioclețian, fiind primii martiri ai meleagurilor dobrogene.
10. O relicvă a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea
Karol Wojtyła s-a născut la Wadowice (Polonia) în anul 1920. În anul 1942 a început cursurile de teologie și a fost sfințit preot în anul 1946. A fost mai întâi episcop auxiliar, iar din 1964, arhiepiscop de Cracovia. În anul 1978 a fost ales papă. A jucat un rol deosebit de important în căderea regimurilor dictatoriale din țările comuniste ale Europei de est. A fost apreciat de tineri pentru care a înființat Întâlnirile Mondiale ale Tineretului. Apăsat de boală și de bătrânețe, a fost un exemplu de trăire a suferinței pentru toți care l-au cunoscut.
11. Relicve ale Fericitului Vladimir Ghika
Prințul Vladimir Ghika s-a născut pe 25 decembrie 1873 la Constantinopol. A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind foarte atașată de Biserica Ortodoxă. În 1902 a decis să devină catolic pentru a fi „un ortodox mai bun”. Întors în țară a desfășurat o imensă slujire, înființând numeroase opere de caritate. După venirea la putere a comuniștilor, a refuzat să plece cu trenul regal, pentru a rămâne alături de săraci și bolnavi. A fost arestat la 18 noiembrie 1952, a fost amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu, a avut loc procesul și sub acuzația de înaltă trădare a fost întemnițat la Jilava, iar în 16 mai 1954 a trecut la cele veșnice din cauza tratamentului inuman la care a fost supus. A fost beatificat în 2013.
-
- Relicve prezente în Catedrala Sfântul Iosif din București
