Sfinți și Fericiți care s-au rugat în Catedrala Sfântul Iosif

Papa Francisc va celebra Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif, în după-amiaza zilei de 31 mai. El vine pe urmele mai multor Sfinți și Fericiți care au trecut pragul acestui locaș și care au rămas în memoria credincioșilor bucureșteni și nu numai.

: Sfânta Tereza de Calcutta

Sfânta Tereza de Calcutta (1910-1997)

S-a născut pe 26 august 1910, în orașul albanez Skopje. La botez a primit numele de Anjezë Gonxhe.

La vârsta de optsprezece ani, simțind chemarea de a deveni misionară, a intrat în InstitutulSfintei Fecioare Maria (Surorile de Loreto) din Irlanda, primind numele de Maria Tereza.

A ajuns în India în 1929. Doi ani mai târziu, și-a început activitatea didactică la Școala de fete St. Mary din Entally. În anul 1944 a devenit directoarea școlii. Încă din această perioadă a vieții, era cunoscută pentru generozitatea și caritatea ei.

Pe 10 septembrie 1946, în timp ce mergea cu trenul la o reculegere, a trăit un moment special de revelație, o „vocație în vocație”, după cum a mărturisit chiar ea. Isus i-a cerut să înființeze o comunitate religioasă care să se dedice slujirii celor mai săraci dintre săraci. Așa a luat naștere congregația Misionarelor Carității. La 17 august 1948, a îmbrăcat pentru prima oară sariul alb cu margini albastre şi a ieșit pe poarta mănăstirii pentru a intra în lumea săracilor.

În anul 1979 a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Maica Tereza a venit de câteva ori în România, la București, după 1990, preocupată de soarta copiilor abandonaţi. Ea a luat cuvântul, de mai multe ori, în Catedrala Sfântul Iosif, dând mărturie despre apostolatul Surorilor de Caritate în slujba celor mai săraci dintre săraci.

A murit pe 5 septembrie 1997, la Calcutta. Pe 5 octombrie 2016 a fost canonizată de Papa Francisc în Piața Sfântul Petru din Vatican.

: Sfântul Ioan al XXIII-lea

Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea (1958-1963)

Angelo Giuseppe Roncalli s-a născut într-o familie de agricultori la Sotto il Monte, în nordul Italiei, pe 25 noiembrie 1881. A fost hirotonit preot în anul 1904. Ca secretar al episcopului din Bergamo, responsabil cu activitatea socială a diecezei, a cunoscut îndeaproape problemele clasei muncitoare.

În anul 1925 a fost sfințit episcop și trimis ca vizitator apostolic în Bulgaria. În timpul acestei misiuni a vizitat de trei ori Bucureștiul, între 1930-1932, locuind la Nunţiatura Apostolică din România, în apropierea Catedralei Sfântul Iosif.

În anul 1934 a fost transferat ca delegat al Sfântului Scaun în Turcia și Grecia. La Istanbul a înființat un birou pentru găsirea prizonierilor de război. A intervenit pe lângă autoritățile turce ca un vas cu copii evrei români să nu fie trimis înapoi în România, salvându-le astfel viața.

În 1944 a fost numit nunțiu apostolic la Paris, iar în 1953 patriarh de Veneția.

La vârsta de 77 de ani, în 1958, a fost ales papă. Vârsta și profilul său conservator îl recomandau ca un papă de tranziție. Spre surpriza tuturor a anunțat pe 25 ianuarie 1959 Conciliul Vatican al II-lea, pe care l-a inaugurat pe 11 octombrie 1962.

A fost canonizat de Papa Francisc pe 24 noiembrie 2014.

: Fericitul Vladimir Ghika în Catedrala Sf. Iosif

Fericitul Vladimir Ghika (1873-1954)

Vladimir Ghika s-a născut pe 25 decembrie 1873 la Constantinopol, fiind nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă. Tatăl său, Ioan Ghika, era la acea vreme ministru plenipotențiar al României în Turcia, iar mama sa, Alexandrina Moret de Blaremberg era descendentă din Henric al IV-lea, regele Franţei.

A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind foarte atașată de Biserica Ortodoxă.

A studiat științe politice la Paris, teologie și filosofie la Roma. În 1902 a decis să devină catolic pentru a fi „un ortodox mai bun”. Întors în țară, a desfășurat o imensă slujire înființând numeroase opere de caritate.

În 1923 a fost sfințit preot la Paris unde și-a desfășurat și slujirea sacerdotală până în anul 1939, când, în ciuda timpurilor grele care se anunțau, a decis să se întoarcă în România. Fericitul Vladimir Ghika s-a rugat de multe ori în Catedrala Sfântul Iosif, iar după hirotonirea sa ca preot a şi celebrat Sfânta Liturghie deseori şi a condus rugăciunea Căii Sfintei Cruci.

După venirea la putere a comuniștilor a refuzat să plece cu trenul regal pentru a rămâne alături de săraci și bolnavi. A fost arestat la 18 noiembrie 1952, a fost amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu a avut loc procesul și sub acuzația de înaltă trădare a fost întemnițat la Jilava, iar în 16 mai 1954 a trecut la cele veșnice datorită tratamentului inuman la care a fost supus.

Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei Sfinte Liturghii prezidate de trimisul Papei Francisc, Cardinalul Angelo Amato.

: Fericitul Anton Durcovici

Fericitul Anton Durcovici (1888-1952)

Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de şase ani a venit la Iaşi, unde a frecventat cursurile școlii elementare a parohiei catolice. S-a transferat la o şcoală din Ploieşti şi, mai târziu, la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala Sfântul Andrei, apoi ca seminarist la Seminarul Sfântul Duh. La 30 octombrie 1906, a fost trimis la Roma, pentru a-şi continua studiile teologice la Colegiul De Propaganda Fide.

A fost sfinţit preot la 24 septembrie 1910, la Roma, şi s-a reîntors în ţară un an mai târziu. După 1911, a fost mai mulţi ani prefect de studii şi profesor la Seminarul Arhiepiscopal Sfântul Duh.

Fericitul Anton Durcovici a frecventat Catedrala Sfântul Iosif din București mai întâi ca tânăr teolog, apoi ca preot, iar la 5 aprilie 1948 a fost consacrat episcop în aceeași Catedrală. Au rămas în memoria credincioșilor predicile sale și orele îndelungate dedicate celor care doreau să se spovedească.

În timpul Primului Război Mondial, fiind de origine austriacă, a fost internat în lagăr şi apoi la Institutul Notre-Dame de Sion din Galaţi.

La 30 octombrie 1947, Papa Pius al XII-lea l-a numit Episcop de Iaşi.

La 17 ianuarie 1949, a fost numit şi Administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti. La 26 iunie 1949, în timp ce se îndrepta spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Bucureşti, Jilava şi, apoi, la Sighetul Marmaţiei, unde, în urma bătăilor şi a înfometării, a murit la 10 decembrie 1951, fiind înmormântat în Cimitirul Săracilor.

A fost beatificat la 17 mai 2014, la Iaşi, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne oficiată de Cardinalul Angelo Amato, Prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

: Sfântul Ioan Paul al II-lea în Catedrala Sf. Iosif

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea (1978-2005)

Karol Wojtyła s-a născut la Wadowice (Polonia) în anul 1920. A rămas orfan de mamă la vârsta de nouă ani.

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității Jagiellone din Cracovia. În anul 1942 a început cursurile de teologie, sub îndrumarea Cardinalului Adam Sapieha. A fost sfințit preot în anul 1946. După un doctorat în teologie la Roma și unul în filosofie la Cracovia, i s-a încredințat catedra de teologie morală și etică socială a Universității din Cracovia, iar mai apoi catedra aceleiași discipline la Universitatea din Lublin.

În anul 1958 a fost numit Episcop auxiliar de Cracovia, iar în 1964 Papa Paul al VI-lea l-a numit Arhiepiscop de Cracovia. Trei ani mai târziu a fost creat cardinal.

Conclavul din 1978 (convocat după scurtul pontificat al Papei Ioan Paul I) l-a ales pe Karol Wojtyła succesor al Sfântului Petru, fiind primul papă polonez din istorie și primul neitalian după aproape cinci secole.

În timpul îndelungatului său pontificat (de 27 de ani), a întreprins multe călătorii apostolice în lumea întreagă și a jucat un rol deosebit de important în căderea regimurilor dictatoriale din țările comuniste ale Europei de Est. A fost apreciat de tineri, pentru care a înființat Întâlnirile Mondiale ale Tineretului.

În perioada 7-9 mai 1999, Ioan Paul al II-lea a vizitat România, fiind prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă. La 8 mai 1999, a participat la Sfânta Liturghie celebrată în rit greco-catolic în Catedrala Sfântul Iosif.

A fost canonizat de Papa Francisc pe 27 aprilie 2014, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.

: Conferința Episcopală, noiembrie 1947

Noii Fericiți – Episcopii martiri romano-catolici și greco-catolici

Dintre episcopii greco-catolici martiri, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu au colaborat strâns cu Monseniorul Ghika şi s-au rugat în Catedrala Sfântul Iosif. Ioan Suciu a predicat de mai multe ori în Catedrală, Ioan Bălan a celebrat, mai bine de un an, Sfânta Liturghie în rit greco-catolic în capela baptismală din Catedrală.

Toți episcopii catolici de ambele rituri, întruniți la București în Conferința episcopală din noiembrie 1947, au intrat în Catedrală. Printre ei s-au numărat și Fericitul János Scheffler (Episcop romano-catolic de Satu Mare), Fericitul Szilárd Bogdánffy (Episcop auxiliar romano-catolic de Satu Mare și Oradea) – ambii beatificați în 2010 –, precum și Márton Áron (Episcop romano-catolic de Alba Iulia, a cărui cauză de beatificare este deschisă).