Spovada: un moment al adevărului, o obligație sau o bucurie? Cum să ne apropiem de spovadă în mod adecvat? Papa Francisc ne vine în ajutor cu 10 cuvinte memorabile despre taina iertării și a împăcării. Acestea servesc drept încurajare tuturor acelora cărora le este greu să se apropie de sacramentul reconcilierii.
1. Spuneți oamenilor că Dumnezeu îi iubește
Mă simt obligat să le spun preoților care ascultă mărturisirile: vorbiți, ascultați cu răbdare și, mai presus de toate, spuneți oamenilor că Dumnezeu îi iubește. Și dacă confesorul nu poate absolvi o persoană, el trebuie să explice de ce, trebuie să le dea o binecuvântare, chiar și fără Sacramentul Spovezii. Dragostea lui Dumnezeu există chiar și pentru cei care nu sunt dispuși să o primească: acel bărbat, acea femeie, băiatul sau fetița, toți sunt iubiți de Dumnezeu, sunt căutați de Dumnezeu, au nevoie de binecuvântare.
2. Cine sunt confesorii?
Apostolii și toți succesorii lor – episcopii și colegii lor preoții – devin instrumente ale milei lui Dumnezeu. Aceștia acționează în numele lui Cristos. Acest lucru este foarte frumos.
3. A fi real și autentic
Mărturisirea unui preot este o modalitate de a-mi pune viața în mâinile și inima altcuiva, cineva care în acel moment acționează în numele lui Isus. Este o modalitate de a fi real și autentic: ne confruntăm cu faptele, uitându-ne la o altă persoană și nu în oglindă.
-
- Papa Francisc | Sfânta Spovadă
4. De ce trebuie să mă spovedesc unui preot?
Este adevărat că pot să vorbesc cu Domnul și să-i cer iertare, să-l implor. Și Domnul mă va ierta imediat. Dar este important să mă duc să mă mărturisesc, să stau în fața unui preot care-l întruchipează pe Isus, să îngenunchez în fața Bisericii Mame, chemată să împartă milostivirea lui Cristos. Există o obiectivitate în acest gest de îngenunchiere înaintea preotului; devine vehiculul prin care harul ajunge la mine și mă tămăduiește.
5. Și dacă nu simt căință?
În calitate de confesor, chiar și când m-am găsit în fața unei uși încuiate, am încercat mereu să găsesc o fisură, doar o mică deschizătură, ca să deschid ușa și să-i dau iertare și mila.
6. Ce fac când mi-e rușine?
Oricine se mărturisește este bine să se simtă rușinat pentru păcatele sale: „rușinea este un har pe care îl cerem; este bine, pozitiv, pentru că ne face umili.
7. Dar dacă nu știu ce să spun?
Există, de asemenea, importanța gestului. Simplul fapt că cineva merge la confesional indică o inițiere a pocăinței, chiar dacă nu este conștientă. Fără acel impuls inițial, persoana nu ar fi acolo. Prezența lui dă mărturie pentru dorința de schimbare. Cuvintele sunt importante, dar gestul este explicit. Și gestul în sine este important.
8. Să poată fi uimit de Dumnezeu
Pentru ca cineva să poată face o mărturisire bună, ar trebui să reflecteze asupra adevărului vieții sale, asupra a ceea ce simte și a ceea ce gândește înaintea lui Dumnezeu. Ar trebui să poată privi serios la el și la păcatul lui. Ar trebui să se simtă ca un păcătos, ca să poată fi uimit de Dumnezeu.
9. Și dacă nu vreau să mă spovedesc?
Milostivirea există, dar dacă nu doriți să o primiți … Dacă nu vă recunoașteți ca fiind un păcătos, înseamnă că nu doriți să o primiți, înseamnă că nu simțiți nevoia pentru ea.
10. Pot să mă spovedesc repetând aceleași păcate?
Mulți oameni umili mărturisesc că au căzut din nou. Cel mai important lucru din viața fiecărui bărbat și a fiecărei femei nu este că nu ar trebui să cadă niciodată pe drum. Cel mai important lucru este întotdeauna să te întorci, să nu rămâi jos, lingându-ți rănile. Domnul milei mă iartă mereu; el îmi oferă întotdeauna posibilitatea unui nou început.
Texte adaptate din volumul „Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Un dialog al papei Francisc cu Andrea Tornielli”, publicat la Editura Trei în 2016.
-
- Papa Francisc | Sfânta Spovadă
