Pasiunea unui episcop pasionist | Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif

De ce o catedrală romano-catolică la București?

La București, în capitala României care-și pregătea drumul către Independență, se simțea nevoia unui monument în care să se oglindească romanitatea poporului nostru. Acesta va fi Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif, ctitorie a călugărului pasionist Ignazio-Felice Paoli, episcop de Nicopole și vicar apostolic al Valahiei (1870-1883), primul arhiepiscop romano-catolic de București (1883-1885).

O catedrală catolică devenise necesară în perspectiva tot mai clară a înființării unui sediu arhiepiscopal în capitala țării (27 aprilie 1883). În același timp, o biserică încăpătoare era cerută de creșterea numărului catolicilor din București. Străvechea biserică a călugărilor franciscani, Bărăția, sediul episcopului-vicar apostolic de București (începând cu anul 1782), devenise neîncăpătoare pentru miile de catolici: negustori, meșteșugari, diplomați, oameni de afaceri sosiți din toate părțile Europei și antrenați în procesul de modernizare a României.

Terenul din mahalaua Stejarului

În anii 1872 și 1873 episcopul Paoli a cumpărat două terenuri în mahalaua Stejarului, (între gară și Palatul Regal), cu suprafața de 816 stânjeni (3 075 mp) la prețul de 5 685 galbeni (66 798,75 lei). Acești bani proveneau din vânzarea unor proprietăți care aparținuseră franciscanilor, trecute în patrimoniul Vicariatului Apostolic al Valahiei după retragerea călugărilor din Valahia (1869). Costul terenului, cheltuielile notariale și onorariul arhitectului au epuizat fondurile inițiale. Din acest moment, Episcopul Paoli a început să bată la ușile binefăcătorilor, din țară și străinătate, pentru edificarea operei sale.

Începerea construcției

Construcția lăcașului sacru a început în vara anului 1873, după ce Primăria Capitalei a eliberat autorizația de construcție, pe 17 iulie. În prealabil, Paoli îl contactase personal pe renumitul arhitect vienez Friederich von Schmidt, pentru realizarea proiectului. Ctitorul a optat pentru stilul romanic, caracteristic patriei sale de origine, Italia, combinat cu elemente gotice, specifice marilor catedrale ale Europei creștine. Catedrala era destinată generațiilor viitoare, ca urmare i-au fost stabilite următoarele dimensiuni: 40 m lungime, 20 m lățime și 22 m înălțime.

Sfințirea pietrei de temelie

În toamna anului 1875 a avut loc ceremonia sfințirii pietrei de temelie a Catedralei. Amintirea acestui moment solemn este gravată pe o placă de marmură, fixată lângă altarul Maicii Domnului: „Lui Dumnezeu cel mare și bun, în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, preacinstitul și preavrednicul domn Ignatius Paoli, Episcop romano-catolic de București, a binecuvântat și pus această piatră în ziua de 19 septembrie 1875”.

Războiul de Independență și întreruperea lucrărilor

Criza provocată de intrarea României în Războiul de Independență (1877) l-a determinat pe Episcopul Paoli să întrerupă lucrările la Catedrală; în anii 1878 și 1879 el s-a axat pe strângerea de fonduri și pe procurarea materialelor.

Șantierul a fost redeschis în februarie 1880, când s-au început lucrările la corpul central al bisericii, format dintr-o navă principală și două nave laterale. Paoli i-a încredințat șantierul arhitectului Carol Benisch. Tot în acest an a fost comandată și tâmplăria, la Brașov, meșterului Ioan Pongratz.

Dotările interioare

În anul 1880, Monseniorul Paoli a luat legătura cu firma Mayer din München pentru confecționarea celor douăzeci și cinci de vitralii (distruse în bombardamentele din 4 aprilie 1944 și refăcute în anii 1980). Același atelier a executat și vitraliile de la uriașa rozasă care împodobește frontonul Catedralei, mozaicul de deasupra intrării principale (Sfânta Fecioară Maria cu doi îngeri), sculpturile din lemn ale amvonului și banca pentru Sfânta Împărtășanie.

Tot firma Mayer, prin pictorul Georg Roder și echipa sa, a realizat picturile din altar înfățișând scene din viața Sfântului Iosif și a Sfintei Fecioare Maria, a decorat tavanul și a pictat cele șase medalioane din nava principală. Într-o fază ulterioară, pictorul Fr. Elsner a decorat Capela baptisterului și navele laterale ale Catedralei.

În octombrie 1883 a fost adus de la Roma altarul principal, sculptat în marmură de Carrara, după desenele arhitectului Schmidt și montat la București de meșterul italian Nicola Orassi.

Binefăcătorii

La începutul anului 1873, Episcopul Paoli și-a început călătoriile sale pe drumurile Europei pentru colectarea fondurilor necesare zidirii Catedralei. Episcopii, asociații catolice, parohii, mănăstiri și persoane particulare au răspuns cu generozitate apelurilor episcopului de la București. Binefăcători din Bavaria, Austria, Ungaria, Franța, Belgia, Monaco, Italia, Spania, America, alături de catolicii din eparhia sa îl vor sprijini pe Paoli în realizarea operei vieții sale. Două loterii cu obiecte de valoare, donate de binefăcători iluștri (printre care Papa Leon al XIII-lea și Principele Carol I al României) vor procura o importantă sumă de bani. Un binefăcător constant al catolicilor de la București a fost asociația Propagation de la Foi din Paris-Lyon, numită de istoricul Auner „Providență a misiunilor”.