Ucis de comuniști, dar cu statuie sub nasul lor

Statuia pe lângă care nu știi că treci

E în plin centru al Bucureștiului, într-un loc în care deja sunt mai multe statui. Oarecum ascunsă vederii, în curtea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, care găzduiește Muzeul Național de Artă al României, se află o statuie de bronz cunoscută vreme îndelungată drept „Cărturarul”. Statuia înfățișează un personaj solemn, ce ține în mână o carte. Până în anii ’90, publicul larg nu a știut că lucrarea îl înfățișează pe Monseniorul Vladimir Ghika.

Povestea unei prietenii

Autorul statuii, sculptorul Gheorghe Anghel, ucenic al lui Dimitrie Paciurea, a studiat la Paris în perioada 1924-1937. Acolo l-a cunoscut pe Vladimir Ghika, care fusese hirotonit preot catolic în 1923 și care, tot atunci, își începuse activitatea misionară în mahalaua Villejuif. Când s-au cunoscut, Anghel avea 20 de ani, iar Ghika, 50. Preotul, care frecventa elita intelectuală pariziană, i-a mijlocit tânărului artist ajutoare financiare și i-a stat alături în viața spirituală. Prietenia lor a continuat peste ani, iar agendele Monseniorului dau mărturie despre aceasta: însemnări din 1945, 1946 și 1947 menționează întâlniri dintre cei doi. În memoria acestei prețioase prietenii, în 1939, sculptorul i-a dedicat Monseniorului o statuie în ghips.

Monseniorul, sub acoperire

După 1948, lucrarea a scăpat de furia cenzurii comuniste, fiind redenumită „Cărturarul”. Sub acest nume, transpusă în bronz, a fost expusă în interiorul Muzeului de Artă, cândva prin anii ’60. Paradoxal, ignoranța regimului a făcut posibil ca Monseniorul Ghika să aibă statuie în timpul aceluiași regim care l-a torturat și l-a întemnițat la Jilava, unde a și murit la 16 mai 1954. Din anul 2000, statuia este expusă în curtea Muzeului, de data aceasta purtând numele personajului pe care îl înfățișează.