A venit în România acum 20 de ani. Era primul Papă care vizita o țară majoritar ortodoxă. A venit cu deschidere și iubire. Ne-a dat curaj și speranță, într-o vreme tulbure de tranziție. A adunat laolaltă catolici și ortodocși, români de toate etniile. Biserica Catolică l-a proclamat Sfânt. Pentru mulți, el este un erou, un personaj care a schimbat lumea politică, un om care a modelat fața lumii. Un om care a vorbit despre curajul de a spera. E pur și simplu Papa Ioan Paul al II-lea.
Papa Francisc vine în România pe urmele lui, cu un nou mesaj de speranță pentru români.
1918, un an istoric
Anul 1918 a însemnat o cotitură istorică pentru România. După plebiscitele care au avut loc în Basarabia (9 aprilie), Bucovina (28 noiembrie) și Transilvania (1 decembrie), în baza dreptului la autodeterminare, populațiile acestor provincii au declarat unirea cu România. Numărul mare de romano-catolici, precum și cel de greco-catolici din Ardeal, Basarabia și Bucovina a schimbat geografia religioasă a României, deschizând, astfel, noi perspective pentru definitivarea Concordatului și pentru stabilirea de relații diplomatice cu Sfântul Scaun.
Înființarea Nunțiaturii Apostolice
În iunie 1920, prin Înalt Decret Regal, Dimitrie C. Pennescu a fost numit Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun. Această dată marchează începutul relațiilor diplomatice, la nivel de legație, dintre România și Sfântul Scaun. Pe 16 iunie 1920 s-a înființat Nunțiatura Apostolică în România. În luna septembrie a aceluiași an, a fost numit Nunțiu apostolic în România Francesco Marmaggi, care a activat până în 1924.
Semnarea Concordatului
Concordatul României cu Sfântul Scaun a fost semnat la 10 mai 1927. Acordul garanta creștinilor romano-catolici și greco-catolici din Regatul României posibilitatea de exprimare a libertății religioase: numirea episcopilor, funcționarea ordinelor religioase, învățământul confesional, bunurile ecleziastice etc. Ratificarea Concordatului a avut loc pe 24 mai 1929 în Senat, iar pe 29 mai 1929 la Camera Deputaților. Cu această ocazie, Ministrul de Externe Gheorghe Mironescu afirma în faţa Senatului că a fost interesul constant al tuturor guvernelor succedate în România după Unirea din 1918 să găsească un echilibru între diferitele confesiuni ale ţării. Concordatul a intrat în vigoare la 7 iulie 1929.
O ruptură brutală
Pe fondul tensiunilor social-politice generate de comuniști, care, cu sprijin sovietic, câștigau din ce în ce mai mult teren pe scena politică a României spre finele anilor ’40, la începutul anului 1946, Nunțiul papal Andrea Cassulo a fost declarat persona non grata. Ca urmare, la 19 februarie 1946, Sfântul Scaun l-a numit pe Monseniorul Gerald Patrick O’Hara, Episcop de Savannah-Atlanta, regent al Nunțiaturii Apostolice din România. O’Hara a ajuns la București pe 29 ianuarie 1947 şi a rămas în funcție până la 4 iulie 1950.
Denunțarea Concordatului
Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948 al Președinției Marii Adunări Naționale, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 164 din 19 iulie 1948, a fost denunțat Concordatul României cu Sfântul Scaun. Raporturile diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun s-au întrerupt brusc. Printr-o notă verbală, pe 23 iulie 1948, regentul Nunțiaturii, Mons. O’Hara, a protestat față de decizia unilaterală a părții române, care încălca articolul XXIII al Concordatului.
Închiderea Nunțiaturii Apostolice din București
Prin nota verbală nr. 3092, din 4 iulie 1950, Ministerul Afacerilor Externe al RPR îi declara pe Monseniorul Gerald Patrick O’Hara, regent al Nunțiaturii Apostolice în România, pe Monseniorul Mestri Schönberg, auditor, şi pe Monseniorul Kirk C. John, secretar, drept persoane indezirabile pentru noua putere și le cerea să părăsească teritoriul țării în termen de trei zile. Două săptămâni mai târziu, palatul Nunțiaturii Apostolice de la București era confiscat de către autoritățile statului. Până în anul 1967 nu au mai existat nici un fel de „relații” între RPR/RSR și Sfântul Scaun.
Conciliul Vatican II, un punct de cotitură
Conciliul Ecumenic Vatican II a avut loc la Roma, în Bazilica vaticană Sfântul Petru, în perioada 11 octombrie 1962 – 8 decembrie 1965. Ierarhia catolică din România, dramatic decapitată de către regimul comunist, nu a putut aduce vreo contribuție teologică la Conciliu, ci doar o participare secvențială și nereprezentativă. Cu toate aceste, Conciliul a determinat puterea politică de la București, inevitabil, la reluarea dialogului cu Biserica Catolică, după o tăcere absolută de circa 15 ani. În noiembrie 1967, reprezentantul Vaticanului, Cardinalul Franz König, Arhiepiscopul Vienei, a vizitat România la invitația Patriarhului Justinian Marina. Este prima vizită oficială a unui reprezentant al Sfântului Scaun în România comunistă.
1989, începutul libertății
În decembrie 1989, aflând despre cele întâmplate în România, unde oamenii au murit pentru înlăturarea regimului comunist, Papa Ioan Paul al II-lea a lansat un apel pentru pace și înțelegere, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului; apelul se încheie cu cuvintele: „Dumnezeu să binecuvânteze iubita națiune română!”. Rugăciunea a fost repetată pe 23 decembrie, în fața Curiei Romane, și din nou în prima zi a Crăciunului și în ultima zi a anului, cu ocazia rugăciunii Angelus – rostită de la fereastra reședinței pontificale din Vatican. Pe 31 decembrie 1989 a început vizita Monseniorului Francesco Colasuonno, Nunțiu apostolic cu însărcinări speciale („itinerant pentru ţările Europei de Est”) în România. Acesta venea cu o misiune încredințată de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea. Pe 1 ianuarie 1990, el a concelebrat Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif din București, împreună cu Episcopul Ioan Robu, pe atunci Administrator Apostolic de București.
Prin Decretul Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ca urmare a abrogării Decretului Lege 358/1948, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost recunoscută oficial.
Reluarea raporturilor diplomatice cu Vaticanul
Pe 15 mai 1990, România și Vaticanul au decis să restabilească raporturile diplomatice. Pe 14 iulie 1990 a fost restituit palatul Nunțiaturii Apostolice din str. Pictor Constantin Stahi nr. 5-7. Pe 18 august 1990, Monseniorul John Bucovsky a fost numit Nunțiu apostolic în România, sosind la București pe 28 noiembrie 1990; va rămâne în funcție până pe data de 20 decembrie 1994.
Actualul Nunțiu apostolic este Monseniorul Miguel Maury Buendía, numit de Papa Francisc la 5 decembrie 2015.
Din ianuarie 1998, în România s-a revenit la vechea tradiție prin care Nunțiul apostolic la București devine decanul corpului diplomatic acreditat în țara noastră.
Vizita Papei Ioan Paul al II-lea
Între 7 și 9 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat țara noastră. Vizita a avut loc la invitația Conferinței Episcopilor Catolici din România, a Președintelui Emil Constantinescu, a Primului-Ministru Radu Vasile și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În amintirea acestui moment istoric, la 1 august 2011 a fost dezvelit bustul Papei Ioan Paul al II-lea, la intersecția străzii Pictor Constantin Stahi cu Bulevardul Schitu Măgureanu din București. Sculptura, realizată în bronz, este opera artistului sloven de origine bosniacă Mirsad Begić.
Papa Francisc în România
După 20 de ani de la istorica vizită a Sfântului Ioan Paul al II-lea, pe 11 ianuarie 2019 s-a anunțat că „Papa Francisc va veni în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, răspunzând astfel invitației autorităților Statului român și a Bisericii Catolice din România. Vizita va avea în primul rând un caracter pastoral, dar va însuma și importante valențe ecumenice, sub motoul «Să mergem împreună!». Pe parcursul celor trei zile, Sanctitatea Sa va vizita Bucureștiul, Iașiul și Blajul, precum şi sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc” (comunicat al Conferinței Episcopilor din România).
